Tu, orbule, nu vezi ca ma doare ?
Ca tot ce-arunci in mine, moare?
Eu vad ce simt si simt ce-mi spui
Mai bine ai zgaria cu-n cui
Pe patul zapacit de timp
O lacrima, un sentiment, un chip
Si poate atunci ai sa imi canti
Povestile celor infranti
De cei ca tine, orbule!
Cat m-a durut pe mine, stii?
Ca ochii-s seci si doar tu mai detii
O farama din ce mai putea sa fie
Un fulg ce putea inca sa adie,
Dar tu n-ai vrut orbule, nu ai vrut!