sâmbătă, 11 octombrie 2008

luni, 6 octombrie 2008

Gand si suflet

Mi-am impletit mintea in atatea feluri pana am reusit sa o storc de anumite ganduri ce ma framanta destul de des.Eu cred ca si noaptea e trista uneori.Asa o simt acum;nu e acelasi intuneric bland ce umple golurile lipsite de lumina,e un intuneric aspru si dureros.Iar incep sa amestec gandurile cu ceata si dau de o franghie unde amintirile sunt prinse cu carlige iar eu pasesc pana dincolo de suflet.Dar el ce culoare o fi avand?As vrea sa-l deslipesc de mine intr-o seara si sa-l las sa se priveasca in oglinda si sa-mi spuna ce vede pentru ca eu nici macar nu-i simt prezenta in mine.Sta acolo si nu-mi zice nimic niciodata.El n-o fi vrand sa se plimbe prin soare?Nu e satul de singuratate?Pe el il doare prima oara cand eu stau sub o ploaie de cuvinte rele,si tot el se bucura primul cand eu merg cu picioarele goale pe iarba cruda.Cand sufletul se desparte de trup este ca si cand ai lasa un fluture fara pulbere pe aripi,iar timpul opreste secundele in loc pentru cel ce pierde.E atat de trist.Am sa incerc sa-i vorbesc ,iar atunci cand va vrea sa plece sa-mi spuna cine i-a spus sa plece si unde se va duce dupa.Sufletele nu se dau cu imprumut,iar sufletul meu va poposi intr-un alt trup si nu cred ca vreau asta.Pana atunci o sa am grija de el si nu-l voi lasa decat stropii de lumina sa-l atinga.

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Cuib cu ganduri

M-am gandit sa-ti desenez
Pe ceru-ti innorat o stea,

In sclipiri vii sa ti-o pictez
Sa fie numai a ta.

Sa nu o certi niciodata
Sa o ierti de-ti va gresi,
Iar de-o vezi ingandurata
Ascultatorul ei sa fii.

Sa te plimbi nestingherit
Dimineata-n mintea-i dezbracata,
Usa gandului s-o inchizi
Sa o conduci spre somnul ce asteapta.

Precum ziua ce-n lumina se cuibareste,
La fel si noaptea-n negru se-adanceste
Cum ploaia far` de nori nu traieste,
Asa e ea,o stea ce te iubeste.