duminică, 25 ianuarie 2009

Tu, orbule, nu vezi ca ma doare ?
Ca tot ce-arunci in mine, moare?
Eu vad ce simt si simt ce-mi spui
Mai bine ai zgaria cu-n cui
Pe patul zapacit de timp
O lacrima, un sentiment, un chip
Si poate atunci ai sa imi canti
Povestile celor infranti
De cei ca tine, orbule!
Cat m-a durut pe mine, stii?
Ca ochii-s seci si doar tu mai detii
O farama din ce mai putea sa fie
Un fulg ce putea inca sa adie,
Dar tu n-ai vrut orbule, nu ai vrut!

Eu

Eu te aduc din ape tulburi pe uscat
Eu te trimit din limpede spre innorat
Eu te amestec naiv cu prezentul
Eu sterg putin cate putin trecutul
Eu scriu cu lacrimile sub cerneala
Eu nu stiu sa mai ies din amorteala
Eu spal apusurile reci din vise
Eu respir doar pamant din cele promise
Eu zambesc ziua si ma indoi spre trist

Eu ti-am privit durerea, si inca ma
i asist.