Timpul ne chinuie, se joaca cu noi, ne hraneste, ne adoarme, ne face sa alergam, ne streseaza, iar cand se plictiseste de noi ne ucide.Timpul ne viseaza, iar de fiecare data cand se trezeste, unul din noi moare.Timpul respira, el sufla peste noi cu ani, riduri, par alb si carje.Timpul mananca.Din prima zi in care ne nastem el se infrupta din vietile noastre.

M-am stins uitata intr-o calimara veche.Apoi ai venit tu, ai adus lumina si o mana calda care sa ma tina.Si cate oase reci m-au cuprins..

Ascult cum plange cerul, respira iarba, viseaza parcul..

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat distanta pana la pamant este mai mica.

O luna

Timpul mi-a mai furat un an.Peste o luna se implinesc 18 ani de cand sunt intr-o goana nebuna catre pamant.Imi doresc ca in ziua aia sa ninga mult, sa ma acopere toata cu zapada.Ascunsa in mine nu o sa se auda printre oase, urletele sufletului meu.

Chef

Am chef de tine..de buzele tale..de pielea ta, de parul tau, de genele tale..de privirea ta..de atingerea ta..de zambetul tau..de vocea ta, de mirosul tau..de noi..

Din nou

Cel mai dureros rasarit.Sulite de lumina strapung patura de ceata ce dezveleste pamantul, si il lasa inlacrimat.Nu stiu daca durerea fizica e mai profunda decat durerea de suflet, dar stiu ca pentru vindecarea amandurora e nevoie de timp si de pansamente, insa pentru durerea mea nicio farmacie n-are leac.Am ochii decolorati de atatea lacrimi iar lumina mi-i lasa intredeschisi; trupul e insetat de somn si odihna dar mai e pana ajung pe patul meu, pe perna mea, intre peretii mei care ma stiu atat de bine.A fost o noapte lunga, poate printre cele mai lungi chiar daca in timp masurat de limbile ceasului a avut doar vreo patru ore, in sufletul meu parca a fost o vesnicie.S-a intamplat ca de fiecare data, exact cum ma asteptam.Nu, nu o sa-mi povestesc durerea pentru ca ce simt acum nu se poate povesti si nici scrie.Si poate maine nu o sa ma mai dea de gol trupul, dar sufletul tot pe o targa o sa zaca.Si vor fi atat de multe rasarituri intunecate..