Timpul ne chinuie, se joaca cu noi, ne hraneste, ne adoarme, ne face sa alergam, ne streseaza, iar cand se plictiseste de noi ne ucide.Timpul ne viseaza, iar de fiecare data cand se trezeste, unul din noi moare.Timpul respira, el sufla peste noi cu ani, riduri, par alb si carje.Timpul mananca.Din prima zi in care ne nastem el se infrupta din vietile noastre.

M-am stins uitata intr-o calimara veche.Apoi ai venit tu, ai adus lumina si o mana calda care sa ma tina.Si cate oase reci m-au cuprins..

Ascult cum plange cerul, respira iarba, viseaza parcul..

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat distanta pana la pamant este mai mica.

Chef

Am chef de tine..de buzele tale..de pielea ta, de parul tau, de genele tale..de privirea ta..de atingerea ta..de zambetul tau..de vocea ta, de mirosul tau..de noi..

Din nou

Cel mai dureros rasarit.Sulite de lumina strapung patura de ceata ce dezveleste pamantul, si il lasa inlacrimat.Nu stiu daca durerea fizica e mai profunda decat durerea de suflet, dar stiu ca pentru vindecarea amandurora e nevoie de timp si de pansamente, insa pentru durerea mea nicio farmacie n-are leac.Am ochii decolorati de atatea lacrimi iar lumina mi-i lasa intredeschisi; trupul e insetat de somn si odihna dar mai e pana ajung pe patul meu, pe perna mea, intre peretii mei care ma stiu atat de bine.A fost o noapte lunga, poate printre cele mai lungi chiar daca in timp masurat de limbile ceasului a avut doar vreo patru ore, in sufletul meu parca a fost o vesnicie.S-a intamplat ca de fiecare data, exact cum ma asteptam.Nu, nu o sa-mi povestesc durerea pentru ca ce simt acum nu se poate povesti si nici scrie.Si poate maine nu o sa ma mai dea de gol trupul, dar sufletul tot pe o targa o sa zaca.Si vor fi atat de multe rasarituri intunecate..

Lovituri

Se zdrobesc fluturii de suflet
Iar glasul moare in durere
Inima-n tremur si in urlet
Se zdrobesc toate, in tacere.

Uite, uite!

Asta e prima surpriza pe saptamana asta, care la prima vedere m-a socat si la a doua vedere mi-au dat lacrimile, de emotie cred.

Prieten nou...

Prieten nou

...eşti fericit.

Prieten nou

...bine-ai venit.

Prieten nou

...îţi mulţumesc!

Prieten nou,

...hai să visezi

...hai să visezi ce n-ai visat,

...hai să zburăm în timpuri noi,

...hai să vedem cum e în nori,

...hai să plutim departe-uşor

...să ne jucăm pictând un nor,

...aripi de zână să furăm

...şi să zburăm, iar să zburăm.

Prieten nou,

...îţi mulţumesc!

Prieten nou,

...cu ochii verzi,

...cu vise-n ochi,

...cu părul blond.

Si uiteeee, uite ce frumos scrie Mica!N-o stiti voi pe Mica?Mica este o farama de om cu sufletul maaaaaaaaaaaaaaare!Multumesc pentru ca m-ati facut fericita!(De mult n-am mai zis asta.)

Si nici asta nu m-ajuta..

.

Sunt un simplu om, care e disperat dupa putina fericire.
Sunt un om, care isi doreste ca lacrimele sa nu il mai sufoce.
Sunt un om, care nu mai are incredere in nimeni.
Sunt un om speriat, si cu penita plina de rabdare.
Sunt un om trist, cu ochii decolorati.
Sunt un om cu multe vise, si slab de sperante.
Sunt un om cu zambet mascat.
Sunt un om ca voi toti, si totusi asta nu ma face fericita.

starea mea actuala?
praf

X si Y

Si stau si stau si stau..si ma ia nervu`.Si caut sa deschid o pagina in "Notepad" si ma apuc sa tastez niste litere, un punct ici, unu colo..pana incep sa se ia forma unele idei pe care de mult le tin prinse in minte.Hai sa vorbim despre relatii perfecte, despre relatiile astea pe care le au unele fete cu care am tangenta uneori, despre relatiile astea cu care se lauda ele.O sa iau un exemplu; nu dau nume.Cica fata X e cu unu` Y de mult timp, si cica se iubesc ei de nu mai pot.Si X asta isi mai varsa uneori catre urechile mele intamplarile ei fericite cu al ei Y, si peste asta incearca sa imi demonstreze cat este ea de autoritara si cat de tare il are sub papuc.Si sa vezi, si sa nu crezi, din tot ce aud mai imi vine sa cred ca omuletii astia chiar se iubesc.Si ascult, si casc si ma gandesc la ce face mama de mancare cand ajung acasa, si X asta termina de povestit si pe mine ma lasa cu un gust dulce-amarui.Dulce pentru ca eu chiar am crezut pe moment ca ea il iubeste si are o relatie atat de fericita cu el, si amar pentru ca o cunosc prea bine si stiu cat e de falsa si de parsiva.Si in urmatorul moment, ce-mi vad ochii.X sta-n usa camerei in care ma aflu (nu pot sa descriu locul pentru asta asta ar da-o de gol pe X) si se saruta pasional cu un coate-goale de nu stiu unde, care cu siguranta nu era Y pentru care ea simtea o dragoste nemaintalnita.Prostii!Si in urmatoarele zile am vazut-o pe X de mana cu acest cg(coate goale) si am intrebat-o ce s-a intamplat cu Y.S-au despartit?S-au certat?A pierdut vreun pariu si trebuia sa stea cu cg?Si ea se uita la mine atat de senina si-mi zice simplu: L-am inselat si eu putin.Stii cum, cateva clipe am auzit in mintea mea sunetul ala de geam care se sparge.Vai!X care il iubeste atat de mult pe Y si fara de care nu ar putea trai il inseala atat de mizerabil?De fapt nu cred ca trebuia sa ma ia prin surprindere nici fapta ei nici faptul ca a recunoscut-o atat de senin si s-a afisat cu cg.Si totusi, ma intreb ce ar crede Y daca ar sti ca iubita lui X il mai inseala asa din cand in cand, doar de`il iubeste!Si nu zic ca nu il iubeste, poate chiar o face si poate are nevoie de mici escapade.Dar eu in mintea mea nu pot sa concep o relatie atat de "fericita" si cu atat de multe ramuri crescute spre exterior.Bine, stiu ca iubirea asta e lucru` mare si nu o inveti nici din carti, nici privind un film si nici ascultand povestile altora.Ce ma enerveaza cel mai tare, sunt fetele astea false care mai intai se uita la portofel, la ce masina are alesul si nu au rabdarea sa il cunoasca si sa incerce sa vada mai intai interiorul, si apoi exteriorul.Si asta se intampla si invers nu doar cu fetele care isi examineaza alesii.Si totusi, aceste lucruri le cunoaste toata lumea, dar eu nu scriu ca sa fiu citita sau sa plictisesc pe vreo cineva.Scriu doar ca sa ma descarc, pentru ca in ultimul timp ma simt parca neinteleasa de nimeni.

......

Cum sa te impotrivesti buzelor lui?Imi aduc aminte cum paseau pe pielea mea:buza de sus mereu o lua inainte, iar cea de jos ma facea sa tremur pana in varful firelor de par.Si acum simt fiorii cum alearga pe ultima carare ce-l conducea spre ureche .Tot ele aveau sa-mi sadeasca in cuvinte iubirea, iar dupa sa culeg putregai.Numaram in praful din aer secundele ce-mi sfasiau zambetul.Simteam colturile gurii urland de teama incercand sa se ridice, dar ochii urmareau temeinic panza de paianjen leganandu-se pe-o umbra.Mi s-au tocit talpile de cat am alergat in vise, si palmele de cat am tinut sa nu te scap, sa nu-mi pieri in abis tomnatic.

Tu, orbule, nu vezi ca ma doare ?
Ca tot ce-arunci in mine, moare?
Eu vad ce simt si simt ce-mi spui
Mai bine ai zgaria cu-n cui
Pe patul zapacit de timp
O lacrima, un sentiment, un chip
Si poate atunci ai sa imi canti
Povestile celor infranti
De cei ca tine, orbule!
Cat m-a durut pe mine, stii?
Ca ochii-s seci si doar tu mai detii
O farama din ce mai putea sa fie
Un fulg ce putea inca sa adie,
Dar tu n-ai vrut orbule, nu ai vrut!

Eu

Eu te aduc din ape tulburi pe uscat
Eu te trimit din limpede spre innorat
Eu te amestec naiv cu prezentul
Eu sterg putin cate putin trecutul
Eu scriu cu lacrimile sub cerneala
Eu nu stiu sa mai ies din amorteala
Eu spal apusurile reci din vise
Eu respir doar pamant din cele promise
Eu zambesc ziua si ma indoi spre trist
Eu ti-am privit durerea, si inca mai asist.