Eu si intunericul
sulfetul uscat si plansetul
durerea si gandul
frigul si mormantul
unde imi voi arunca
visele,si voi pastra
o singura suflare
o simpla alinare
pentru singuratatea
in care voi sta.
Picura lumina
din stele ce se scutura
pamantul amuteste
un traznet il surzeste
un inger cade
un vis se frange
din cerul ce plange
am primit durerea
am crescut cu ea
mi-a intunecat ziua
mi-a intristat noaptea
acum doar singuratatea
ma mai poate imbratisa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu