Imi beau ceaiul trist de dimineata
Vad mii de oameni ce poarta masti,
Imi arunc clipirile in ceata
Si-mi usuc gandurile cu umbre reci.
Implor vantul sa-mi umple golurile
Cos petice vii timpului,
Pictez in agonie trairile
Schitez tremurand portretul sufletului.
Am uitat sa mai visez
Vise sprijinite pe realitate
Acum sunt franta si pansez,
Rani vii de mult uitate.
2 comentarii:
deep :)
prea deep...suflet!
Trimiteți un comentariu