vineri, 26 septembrie 2008

Tristul stins

Am cunoscut intr-un vis
Un batran ce astepta trist,
Ca timpul sa adoarma
Si tinea strans intr-o palma
Un toiag cu care
Isi facea carare
Spre calea somnului
Cauta melancolic drumul sfarsitului.

Mi-a povestit despre el
Cum s-a desprins de pe cer
Si a cazut cu o stea
L-au putut vedea
Doar batranul si noaptea.
Mi-a aratat in vis
Locul de el atins
Unde intunericul a fost stins
Iar tristul,in privire prins.

Anotimpurile canta orele in agonie
Batranul prinde fericiri in ganduri de hartie
Le arde ,le face scrum amarui
Le presara peste trupul timpului
Ranindu-l,el va pasi mai greu
Iar batranul va gandi mereu
Ca din cerul greu va mai cadea o stea
Pe care el se va prabusi adormind
Iar raul va fi din nou oprit.


2 comentarii:

Anonim spunea...

epic story .. :)

Anonim spunea...

mie mi se pare ca o poveste 8-> o povste ce-mi place ;;)