The Eye

Gand si suflet

Mi-am impletit mintea in atatea feluri pana am reusit sa o storc de anumite ganduri ce ma framanta destul de des.Eu cred ca si noaptea e trista uneori.Asa o simt acum;nu e acelasi intuneric bland ce umple golurile lipsite de lumina,e un intuneric aspru si dureros.Iar incep sa amestec gandurile cu ceata si dau de o franghie unde amintirile sunt prinse cu carlige iar eu pasesc pana dincolo de suflet.Dar el ce culoare o fi avand?As vrea sa-l deslipesc de mine intr-o seara si sa-l las sa se priveasca in oglinda si sa-mi spuna ce vede pentru ca eu nici macar nu-i simt prezenta in mine.Sta acolo si nu-mi zice nimic niciodata.El n-o fi vrand sa se plimbe prin soare?Nu e satul de singuratate?Pe el il doare prima oara cand eu stau sub o ploaie de cuvinte rele,si tot el se bucura primul cand eu merg cu picioarele goale pe iarba cruda.Cand sufletul se desparte de trup este ca si cand ai lasa un fluture fara pulbere pe aripi,iar timpul opreste secundele in loc pentru cel ce pierde.E atat de trist.Am sa incerc sa-i vorbesc ,iar atunci cand va vrea sa plece sa-mi spuna cine i-a spus sa plece si unde se va duce dupa.Sufletele nu se dau cu imprumut,iar sufletul meu va poposi intr-un alt trup si nu cred ca vreau asta.Pana atunci o sa am grija de el si nu-l voi lasa decat stropii de lumina sa-l atinga.

Cuib cu ganduri

M-am gandit sa-ti desenez
Pe ceru-ti innorat o stea,
In sclipiri vii sa ti-o pictez
Sa fie numai a ta.

Sa nu o certi niciodata
Sa o ierti de-ti va gresi,
Iar de-o vezi ingandurata
Ascultatorul ei sa fii.

Sa te plimbi nestingherit
Dimineata-n mintea-i dezbracata,
Usa gandului s-o inchizi
Sa o conduci spre somnul ce asteapta.

Precum ziua ce-n lumina se cuibareste,
La fel si noaptea-n negru se-adanceste
Cum ploaia far` de nori nu traieste,
Asa e ea,o stea ce te iubeste.

Mintea-mi tipa!

Precum o jungla unde doar cei ce se simt puternici si "mari" majoritatea elevilor pe care ii intalnesc se comporta ca niste animale lipsite de orice mustrare a constiintei si de bunul simt.Inghesuiti intr-o clasa care mai degraba aduce cu o camera dintr-un sanatoriu unde stresul si albul peretilor sar coarda in mintea noastra, eu impreuna cu colegii mei incercam sa ne indreptam atentia spre profesorul(profesoara) ce isi da sufletul incercand sa ne explice ceva de care noi oricum suntem satui.Intr-o scoala unde nu te poti face ascultat in niciun fel, unde nepasarea si nedreptatea isi fac de cap te poti numi student al unui colegiu.Colegiu cu numele, sau nici macar cu acela.Se spune ca anii de liceu ar trebui sa fie cei mai frumosi dar cum poti sa numesti tu ani frumosi cand inveti sa ai program de zi(adica sa stai la scoala ziua) si te trezesti invatand dupa amiaza, impreuna cu celelalte animale care nu cred ca au habar cate urechi au.Mai in gluma, mai in serios incerc sa vorbesc despre realitate, dar crede-ma ca realitatea e mult mai cruda si mi-ar trebui un intreg caiet sa povestesc o zi normala la scoala.Profesorii?Sunt satui de elevi!Majoritatea!Si pot sa nege ei cat vor vrea si sa afirme ca asta este pasiunea lor(predatul).Vin la scoala cu creierii zdruncinati si obositi, satui de liceu, de predat si de toate.Asta le este meseria, si prin asta isi castiga venitul, cu care fiecare incearca sa duca o viata modesta.Sunt profesori buni si profesori rai.Asta e concluzia pe care o trag;sau gresesc, sunt profesori care fac dinti albi doar de dragul salariului pe care o sa il ia si carora nu le mai pasa de nimic.Da!Sunt profesori care beau, si vin la scoala sa mai predea cate o lectie, doua.Si ei care sunt atat de slabi in fata unui pahar cu alcool EI au curaj sa ne faca tot noua observatii si sa ne jigneasca.Sau stai, astea nu sunt jigniri, sunt doar simple constatari.Sa trecem peste acest capitol care oricum mintea mea l-a epuizat de nenumarate ori si sa vorbim putin despre pauze.Pai pauza!S-a sunat.Imi rup gatul sa ies si eu afara un pic, bine vorba vine imi rup gatul ca abia ma tarasc pana la usa, si ce sa vad?Cireada de boi stau si te studiaza din cap pana in picioare si daca ceva nu le convine isi varsa toata voma cerebrala pe tine, si arunca cu cuvinte in tine sperand ca ei vor fi mai importanti.De ce nu se poate invata intr-o institutie de stat,intre niste oameni civilizati?De ce in jungla asta?Habar nu am.Mi-as dori sa iau un ciocan si sa merg in cancelarie, sa le bat cate un cui in cap, iar pe cuiul ala sa fie scrijilit fiecare lucru ce ma supara in acest loc plin cu oameni bolnavi psihic.

Soaptele din gand

Strangeam lacrimi in palme calde
Ca mai apoi sa le insir pe-o ata
Am tot colectionat sireaguri de smaralde
Dar cineva, mi le-a imprastiat prin viata.
Am ascuns in cutii grele de fier
Zboruri frante,clipe triste
Le-am inlantuit,departe de el
Sa nu ma mai doara cand,
In trecutu-mi se oglindeste.
Am strecurat picaturile rele
Din ploile reci ce-mi umezeau privirea
Razand am luat pe degete acuarele
Tremurand mi-am repictat amintirea.
Ma incuiam uneori,lipsita de soare
Numaram minute pe albul ce-mi dadea culoare
Negrul era doar intunericul meu cald
Acum e ascunzisul in care ma scald.

Vreau!

Vreau să primesc o pupă caldă pe frunte.:(

Tristul stins

Am cunoscut intr-un vis
Un batran ce astepta trist,
Ca timpul sa adoarma
Si tinea strans intr-o palma
Un toiag cu care
Isi facea carare
Spre calea somnului
Cauta melancolic drumul sfarsitului.

Mi-a povestit despre el
Cum s-a desprins de pe cer
Si a cazut cu o stea
L-au putut vedea
Doar batranul si noaptea.
Mi-a aratat in vis
Locul de el atins
Unde intunericul a fost stins
Iar tristul,in privire prins.

Anotimpurile canta orele in agonie
Batranul prinde fericiri in ganduri de hartie
Le arde ,le face scrum amarui
Le presara peste trupul timpului
Ranindu-l,el va pasi mai greu
Iar batranul va gandi mereu
Ca din cerul greu va mai cadea o stea
Pe care el se va prabusi adormind
Iar raul va fi din nou oprit.