Privirea ta imi zgarie gandurile,te rog nu ma mai privi,nici macar cu ochii mintii. Am strans mirosul tau in sticlute mici,usor transparente iar in fiecare dimineata las o adiere sa-mi scuture amintirile.Erai cald,aveai cel mai cald suflet,dar nu ai stiu sa-l pastrezi ,ti s-a impietrit cand ei au facut durerea pulbere si au suflat-o peste tine.Acum plangi dar lacrimile nu iti uda pielea,iti plange trupul inauntru cu lacrimi ce ard tot ce le sta in cale.Stau langa tine si imi doresc atat de mult sa te pot ajuta dar nu am cum.Si mie mi-au rupt o aripa ,si au uitat de mine..Tu esti singurul care isi mai aduce aminte din cand in cand.M-au lasat sa mor in camera aia rece si intunecata unde soarele isi arunca uneori cateva raze bolnave dar si ele se spargeau de geamuri.
-Tu nu poti sa te stingi atat de usor!Trebuie sa lupti!
El a inceput sa respire teama, s-a prabusit si s-a uscat devenind pamant pe un alt pamant mort.
Un comentariu:
esti o comoara. punct.
ai o minte...plina de sclipiri. si de caldura. n`o lasa nimanui..iti va intra frigul..
Trimiteți un comentariu