.

Inca simt perna tremurand zgomotos din cauza vibratiilor ritmate ale telefonului.Simteam secundele cum trec grabite cu mainile la spate prin gandurile mele, si realizam ca mai am o ora in care eu mai puteam bate cuiele inapoi reparand ceea ce am stricat.Nu stiu decat ca regret tot ce i-am spus, si ca l-am ranit atat de tare cu acele cuvinte spuse intr-un moment negandit.Mi-am luat blugii pe mine, un hanorac, papucii si geaca.M-am rugat inainte sa plec si de cum am iesit afara am simtit aerul rece cum imi invelea narile.Am chemat un taxi, iar soferului i se reflectau in ochi gandurile si oboseala.In cele 20 de minute din masina mi-am simtit viata toata, cum a trecut pana in acel moment fara ca eu sa realizez sau sa fiu atinsa de vreo clipa. L-am vazut cu o valiza obosita, tinuta de mana lui dreapta intr-un aer greoi cand a dat sa urce in tren.M- am apropiat de el dar ochii mei nu si-au putut tine in frau lacrimile si le-a dat drumul peste obrajii mei imbujorati.M-a privit cu dispret pentru cateva secunde si a pus piciorul pe prima treapta a scarii ce urca spre vagonul 8.Nu am sa uit niciodata acest numar.L-am prins de cealalta mana si l-am tras inapoi catre mine, iar pentru un minut timpul s-a oprit din pasit doar pentru noi doi.Avea buzele strapunse de caldura, iar pielea era la fel de primitoare cum o stiam.Il simteam cum tremura in timp ce degetele noastre s-au impreunat cu aerul rece.L-am implorat sa ramana spunandu-i ca eu fara el nu pot respira pentru ca ma doare, fara el lumina se ascunde in intuneric iar zambetul meu va fi sters de ploile ce vor urma sa cada peste drumul meu. M-a mai privit o data in ochi dar am simtit acea privire ca pe o sageata ce mi-a strivit irisul.M-a sarutat pe frunte si s-a urcat in acel vagon.Eu am ramas cu chipul impietrit si inca ii caut mirosul pielii dimineata cand ma trezesc.Nu am mai auzit nimic de el,dar inca imi hranesc mintea cu speranta ca el se va intoarce candva.