Cad frunzele speriate,
Toamna isi cara decorul,
Se trec triste,abandonate
Le-a uitat timpul si dorul.
Dar o frunza mai vioaie
Se tine prinsa de viata
Trece vant,trece si ploaie
Ea,ramane agatata.
A trecut peste durere,
A uscat clipele grele
Si-a-ncurcat visele-n zile,
A-nsirat iubiri pe-o ata.
De unde atata putere,
Intr-o simpla frunzulita?
Asteapta iarna-n tacere
Spera sa fie-ocolita.
Un comentariu:
Ou gosh! :">
Trimiteți un comentariu