Cu el in ploaie

Stau in pat ratacita intr-un amalgam de ganduri incercand sa adorm.Dar nu pot caci mintea mi-e prea ocupata si somnul nu-si poate face culoar printre ganduri.E intuneric in camera dar afara se da o lupta pe cer in care norii produc scantei la lovirea sabiilor.Lumini puternice ce tin cat o clipire rup cerul in doua fiind urmate de un tipat asurzitor.Eu in camera nu vad decat aceiasi pereti albi ce ma privesc satui parca;nici mobila nu ma mai vrea,pare obosita si se vad urme de timp pe ea ce imi zambesc amar.Inchid pleoapele ,incerc sa adorm si-mi repet in gand:"nu te mai gandi la nimic" dar el imi vine mereu in minte.Vreau sa fiu mirosul pielii lui ,sa-i simt ceasul inimii cum isi grabeste bataile cu fiecare emotie ,vreau sa-l patrund in toate formele.Gandurile mele isi schimba locul in mintea mea precum firele de nisip purtate usor de vant pe plaja.Il simt atat de rece,si-mi baga suflari de gheata sub piele,inghetandu-mi sangele in vene de tristetea lui.."Te rog Doamne da-i putere sa treaca peste durere!".Ies afara in timp ce lacrimi reci cad de sus si iar imi astept ingerul in ploaie,pentru ca aici l-am lasat..fiecare picatura de apa imi sopteste ca el e aici,iar eu il voi astepta mereu..