Singura,doar eu

Eu si intunericul
sulfetul uscat si plansetul
durerea si gandul
frigul si mormantul
unde imi voi arunca
visele,si voi pastra
o singura suflare
o simpla alinare
pentru singuratatea
in care voi sta.

Picura lumina
din stele ce se scutura
pamantul amuteste
un traznet il surzeste
un inger cade
un vis se frange
din cerul ce plange
am primit durerea
am crescut cu ea
mi-a intunecat ziua
mi-a intristat noaptea
acum doar singuratatea
ma mai poate imbratisa.

Frig si doare

Mi-e frig .. ceva tot incearca sa inghete ceva in mine dar ce?Ce se intampla?Trag aer in piept,inchid ochii si ma invelesc in patura de fericire care aproape s-a rupt de tot.Am tot pus petice pe ea dar de fiecare data se toceau pana se rupeau de tot.Acum sunt gauri prin care intra un aer rece care incearca sa ma sfarseasca.Nici caldura lui nu o mai simt pana si ea se face rece si doare.. Simtirile dinauntrul meu dau un impuls iar lacrimi imi pateaza obrajii mei reci facandu-ma sa tresar usor.Respir un aer greu,privesc in gol..nu ma mai gandesc la nimic.Sunt uscata si ma sufoc in aerul asta ce ma termina.Nici nu mai stiu de cand n-am mai simtit macar o adiere de fericire inundandu-mi narile.S-au adunat in mine atatea trairi netraite,atatea visuri neimplinite atatea sentimente ratacite care sunt prinse intr-un ciorchine ce incepe sa putrezeasca,eu renuntand sa le duc spre o realizare imposibila.Am trait rasaritul intr-un vis iar el mi-a colorat intunericul si i-am simtit aripile cuprinzandu-mi trupul. Cand a plecat mi-a luat si mie o aripa si e o durere sfasietoare.Mi-a secat izvorul cu lacrimi si aproape ca nu mai pot uda pamantul asta mort si rece de sub picioarele mele. Simt cum iau nastere muguri de gheata in venele mele,si o ceata alba..imi cuprinde pleoapele inchizandu-le usor..
-Daca o sa te intorci vreodata te rog, adu-mi o pana din lumina si o calimara cu caldura.

Sfarsitul ei...

Sunt o frunza, peste care toamna a adormit de mult,trupul mi s-a ofilit si nu mai am putere sa ma tin de bratul teiului ce inca incearca sa-mi pulseze viata prin vene.Stau timida asteptand ca raze de lumina sa se coboare pe trupul meu firav ,cu speranta ca vor putea sa-mi redea macar un pic din trecutul meu verde.Parca nici soarele nu mai are forta sa expire caldura spre pamant.Pe zi ce trece simt cum timpul zgarie pueril pe trupul meu firav,ca a mai trecut o zi,si-si noteaza pe un colt de foaie rupt din prezent cat timp voi mai sta prinsa de teiul meu.Deja simt iarna cum a inceput sa inghete in tei sentimente ce s-au scurs din restul frunzelor..dar ele nu mai sunt..s-au dus.Au cazut inainte ca timpul sa-si termine de cantat anotimpurile,altele s-au desprins singure,si unele s-au coborat acolo jos, pedepsite de vreme.Mi-e frica,nu vreau sa imi dea drumul de aici dar imi simt intunericul apropiindu-se.E frig aici sus,si picuri reci se preling pe corpul meu ingalbenit de durere.Dintr-o data am simtit o caldura ce mi-a redat pentru cateva secunde o bucatica din ce simteam candva..
-Spune-mi tu,frunzo de ce ma doare atat de tare?de vor doar sa ma raneasca?de ce mi-au luat-o?
Mi-a spart si ultmul glob cu viata ce ma mai tinea prinsa de teiul meu,si mi-a dat drumul,prabusindu-ma pe pamantul rece si ud.Am zacut cateva zile pe acea bucatica umeda de intuneric,trezita uneori de vantul ce incerca sa-mi ridice trupul de acolo.S-a mai dus un suflet,si corpul plapand i s-a facut unul cu natura.Simt doar ca si frunza noastra
o sa cada,dar nu o sa o las sa atinga pamantul..nu prea curand..

Cu el in ploaie

Stau in pat ratacita intr-un amalgam de ganduri incercand sa adorm.Dar nu pot caci mintea mi-e prea ocupata si somnul nu-si poate face culoar printre ganduri.E intuneric in camera dar afara se da o lupta pe cer in care norii produc scantei la lovirea sabiilor.Lumini puternice ce tin cat o clipire rup cerul in doua fiind urmate de un tipat asurzitor.Eu in camera nu vad decat aceiasi pereti albi ce ma privesc satui parca;nici mobila nu ma mai vrea,pare obosita si se vad urme de timp pe ea ce imi zambesc amar.Inchid pleoapele ,incerc sa adorm si-mi repet in gand:"nu te mai gandi la nimic" dar el imi vine mereu in minte.Vreau sa fiu mirosul pielii lui ,sa-i simt ceasul inimii cum isi grabeste bataile cu fiecare emotie ,vreau sa-l patrund in toate formele.Gandurile mele isi schimba locul in mintea mea precum firele de nisip purtate usor de vant pe plaja.Il simt atat de rece,si-mi baga suflari de gheata sub piele,inghetandu-mi sangele in vene de tristetea lui.."Te rog Doamne da-i putere sa treaca peste durere!".Ies afara in timp ce lacrimi reci cad de sus si iar imi astept ingerul in ploaie,pentru ca aici l-am lasat..fiecare picatura de apa imi sopteste ca el e aici,iar eu il voi astepta mereu..

Ascunsa de mine

Iar..a batut ceasu,si-a nceput un moment de liniste,tristete,melancolie..depresie chiar.Ma simt atat de mica si-mi doresc o camera goala cu un singur geam prin care sa se crape de ziua dimineata,doua foi si un creion.Pe una din foi o sa-mi desenez trairile de pana acum si pe cealalta foaie voi schita clipirile unor ochi innorati din care sta sa curga o ploaie amara.Dar cat o sa mai ploua din ei?Voi sta intr-unul din colturile camerei si-mi voi numara visele pana le voi rataci in ganduri.O sa-ncerc sa-mi revin asta trebuie sa fac.Ma doare tare spatele mi-au smuls aripa. .simt o picatura de sange cum curge pe piele ma doare!Un fulger frange pamantul in doua si geamul din fata mea tipa de durerea ce o simte .Imi prind capul intre maini ma strang in mine si inchid ochii.Stau asa cateva secunde pana aud ca cineva ma striga.Clipesc de cateva ori trag aer in piept si ascult..:
-Alex..te rog..ajuta-ma sa..zbor..te rog..
-Nu nu se poate asa ceva..nu e nimeni aici..sunt doar eu si gandurile mele,nu e nimeni!Am sa stau aici in camera asta pana toti ceilalti vor uita de mine si nu vor mai sti cine sunt sau cine am fost candva ,o sa ies un alt om o alta eu.Iar aud vocea aceia:
-Nu stiu cine esti..cum sa te ajut?:
-Doar tu ma poti ajuta!
-In 5 minute si-o cadere de geana, un trandafir de-un rosu sangeriu isi va pierde o petala pe un pamant insetat.O sa te duci acolo si o sa-i stingi setea cu o lacrima..doar atunci imi vor da drumul..de aici.Ma tin prins in fire uscate de iarba si ma doare ..ma doare..!
-Dar eu nu pot pleca de aici..nu acum m-am incuiat in mine pentru mult timp si cheia au ascuns-o, imi pare rau..nu te pot ajuta.
-Te implor simt cum se usuca fiecare picatura de viata din mine o sa ma ma ofilesc de tot.
-Iarta-ma mi-am promis ceva si o sa ma tin de promisiune pleaca lasa-ma in pace.
-Te rog!..
-Pleaca!Iesi din mine!Nu mai vreau sa mai aud pe nimeni!Lasa-ti-ma in pace!Lasa-ti-ma sa-mi alerg gandurile in liniste !
Nu s-a mai auzit nimic totul s-a facut alb in ochii mei, m-am prefacut in ceata si m-am coborat usor pe geam pana am devenit un aer greu.Cineva si-a adus aminte totusi de camera a spart usa si m-a respirat.De atunci traiesc intr-o alta camera,asezata-n el.Aici e trist si nimeni nu-l aude strigandu-si durerea.

Vis?

..Si dorm..visez...cad..-Alex!..-Alex!
M-am trezit speriata si cu inima batandu-mi rapid, iesita parca dintr-o alta lume,mai frumoasa,mai fericita,mai reala.Acolo unde am fost,oamenii aveau zambete de ceara ce se topeau la fiecare rasarit de soare si un fluture batea din aripi de doua ori si zambetele apareau din nou.Sau poate nu era o alta lume ,poate eram in sufletul meu intrata si priveam pe una din ferestrele de gheata,vazand lupta ce se da in el.Aproape nu-mi mai amintesc nimic,cred ca ar fi bine sa-mi revin din amestecatura asta de idei.Ploua..se aud picuri de apa cazand pe tavita din geam.Ma indrept spre geam,si-mi vad reflectia neclara,incetosata si-ncerc sa-mi disting trasaturile fetei.Dar de fapt ce vad?
-Tu din geam..spune-mi,cand ai zambit ultima oara cu adevarat?
..tacere..
-Zi-mi de cand nu ai mai ai simtit fericirea in aerul pe care il respiri?
Nici macar nu stiu daca am fost vreodata fericita,sau am fost..candva..dar atunci..eram fericita si daca soarele isi facea loc printre nori luminandu-mi ziua.Acum e intuneric,nu mai vad nimic..nimic nu-mi mai poate lumina macar un pic mintea si sufletul.Sau..mai e ceva dar e impropriu spus "ceva",de fapt e un cineva,e el;singurul care mai are un pai dintr-un chibrit cu licurici si doar scaparandu-l odata a si facut lumina-n mine.Dar cine e el?Crezi ca eu stiu?
-Spune-mi umbra reflectata printre picuri tu stii cine e el?Zi-mi si mie daca vei stii vreodata atat te rog!
Eu cred ca e un inger,unul prea ranit ca sa mai zboare si lipsit de putere,neputand sa scapere acel pai de chibrit.Daca o sa-l gasesc vreodata,o sa-l ingrijesc cu grija si varsandu-mi pulbere de pene peste el o sa-l fac bine.S-a oprit ploaia,razele de lumina isi fac loc printre stropi si chipul ce se relfecta in fata mea dispare.
-Unde esti?Unde ai disparut?Te rog..intoarce-te mai am multe sa-ti spun..