..

Mie niciodata nu mi-au placut oamenii.Mi-e frica de oameni si de ce pot face ei ca sa-mi raneasca interiorul.Mereu mi-au adus umbre peste cararea pasilor mei si au calcat in picioare fiecare inceput in care eu incepeam sa las fericirea sa-mi atinga papilele gustative.Cand vad un manunchi de suflete framantate ca se indreapta spre mine, ma pierd, ma simt inchisa intr-un triunghi si inghesuita intr-un unghi slab in grade.Pana acum am vorbit eu cu mine dar ce voi scrie de acum va fi o gura de conversatie intre mine si monitor.Lumina se varsa peste degetele mele destul de amortite de frig si de sangele care circula greu, in melodiile frumos desenate ale lui Nasta.Sa ne clatim putin ochii cu realitatea si sa vedem cum stau lucrurile de fapt.Uite o zi din luna asta.O zi banala .Obisnuiesc sa ma las imbracata de somn in apropierea orei 3 A.M, iar de aici si pana la 9:30 pana cand suna alarma dorm.Mai si visez sa stii.Cand aud alarma parca aud tipatul unei furculite scrijelita pe o farfurie.Scot telefonul de sub perna, opresc alarma si adorm cu el in mana si cu gandul la ce ore am in ziua respectiva.La 11:30 ma trezesc din proprie initiativa, merg sa mananc scriu daca am vreo tema, ma imbrac si desigur ca nu uit sa-mi petrec cateva minute cu laptopul.Deobicei la 14:00 ar trebui sa fiu la scoala dar mereu intarzii pentru ca am cate ceva de facut in ultimul moment.Pe la 13:50 ies pe usa, iar in drumul meu..atatia oameni.Deja simt cum mi se face greata si mi-e frica.Poate suna ciudat dar mie mi se intampla zilnic asta.La scoala acelasi cuprins murdar, aceleasi animale stau adunate in grupuri si te privesc ca pe o posibila victima a abuzurilor verbale.De la 14:00 si pana la 19:25 stau inchisa in spital.Dupa ultimul ton al soneriei ies din sanatoriu cu gandul de a ajunge acasa.Afara aceiasi sacali flamanzi trag cu sete din acele foite ce invelesc tutunul.Pe drum frig, si iar oameni.Acasa o iau de la capat.Mananc si imi las ochii sa oboseasca privind acelasi ecran.Asta se intampla zilnic, mai putin zilele in care stau de dimineata pana a doua zi dimineata pe scaun si cu tastele sub degetele mele.Plictisitor de monoton.

.

Inca simt perna tremurand zgomotos din cauza vibratiilor ritmate ale telefonului.Simteam secundele cum trec grabite cu mainile la spate prin gandurile mele, si realizam ca mai am o ora in care eu mai puteam bate cuiele inapoi reparand ceea ce am stricat.Nu stiu decat ca regret tot ce i-am spus, si ca l-am ranit atat de tare cu acele cuvinte spuse intr-un moment negandit.Mi-am luat blugii pe mine, un hanorac, papucii si geaca.M-am rugat inainte sa plec si de cum am iesit afara am simtit aerul rece cum imi invelea narile.Am chemat un taxi, iar soferului i se reflectau in ochi gandurile si oboseala.In cele 20 de minute din masina mi-am simtit viata toata, cum a trecut pana in acel moment fara ca eu sa realizez sau sa fiu atinsa de vreo clipa. L-am vazut cu o valiza obosita, tinuta de mana lui dreapta intr-un aer greoi cand a dat sa urce in tren.M- am apropiat de el dar ochii mei nu si-au putut tine in frau lacrimile si le-a dat drumul peste obrajii mei imbujorati.M-a privit cu dispret pentru cateva secunde si a pus piciorul pe prima treapta a scarii ce urca spre vagonul 8.Nu am sa uit niciodata acest numar.L-am prins de cealalta mana si l-am tras inapoi catre mine, iar pentru un minut timpul s-a oprit din pasit doar pentru noi doi.Avea buzele strapunse de caldura, iar pielea era la fel de primitoare cum o stiam.Il simteam cum tremura in timp ce degetele noastre s-au impreunat cu aerul rece.L-am implorat sa ramana spunandu-i ca eu fara el nu pot respira pentru ca ma doare, fara el lumina se ascunde in intuneric iar zambetul meu va fi sters de ploile ce vor urma sa cada peste drumul meu. M-a mai privit o data in ochi dar am simtit acea privire ca pe o sageata ce mi-a strivit irisul.M-a sarutat pe frunte si s-a urcat in acel vagon.Eu am ramas cu chipul impietrit si inca ii caut mirosul pielii dimineata cand ma trezesc.Nu am mai auzit nimic de el,dar inca imi hranesc mintea cu speranta ca el se va intoarce candva.

M-am saturat sa vomit zilnic particule din suflet ..pe blestematele astea de taste.

Indolenta

Priveste-ti perechea de vise,
Ramase scrise
Pe tavanul ce creste,
Din negru in lumina
Pupila se mareste,
Buzele sunt lenese
Iar fara un sarut, visele se rup,
Iar perna,somnul ti-l cerseste.
Nu-ti lasa pasii abandonati
Pe podeaua umbrita,
De alti poeti uitati de nori
Imbraca-i cu mirosul lunii
Da-le cerul sa-l atinga.
Firimituri din vorbele lui
Stau agatate intr-un cui
Iar eu ma imbin cu nepasarea
Chiar daca durerea se imprastie
Putin cate putin.

Apatie

Am inghesuit toamna intr-un borcan
Si am asteptat sa vii,
Am tarat iarna spre soare
Tu te-ai prins in ale ei betii.

De ce mi-ai respirat si timpul
Strainule,cu ochii hoinari,
Mi-ai luat si ultimul apus
Si l-ai vandut tristilor colectionari?

Mi-ai pus noaptea in buze,paznic
Ai spus si vantului sa-mi sufle mirosul
Iar soaptelor sa-mi zambeasca ironic,
Parfumul norilor sa-mi strapunga surasul.

Leapsa nambar tu(oracol)

Deci am primit aceasta leapsa de la Dyutzaaaaaa si acum fiti anteni aici:

Cat e ceasul? 22:03.
Numele tau este? Alexandra
Porecla(nickname): Alessa
Ai tatuaje? Nu,dar vreau doua aripi mititele sus pe spate.
Culoarea ochilor ? Verzi.
Locul in care te’ai nascut ? Nu-mi aduc aminte.
Mancarea favorita ? Cartofii(gatiti oricum).
Ai fost vreodatat in USA? Da.Virtual.
Ai infasurat vreodata pe cineva in hartie igienica ? Pe Toto.
Ai iubit pe cineva atit de mult incit sa-ti vina sa plingi? Si ce-am plans.
Ai fost implicat in vreun accident de masina? Nu .Si sper sa nu fiu.
Crutoane sau bacon? Crutoaneeeee!
Zi favorita din saptamina? Duminica.
Resturant favorit? Mancarea lu` Mama rullz.
Sport favorit sa te uiti la el? N-am.
Bautura favorita? Ceaiu`.
Inghetata favorita? Cu visine.
Walt Disney sau Warner Bros? Warner Bros.
Restaurant fast food favorit? Dunno,nu-mi plac..
Ce culoare are dormitorul vostru? Alb si e boring.
De cite ori ai copiat la vreun examen? N-am copiat.
De la cine ai primit leapsha asta? De la treaba creatza cu ochii verzi.
In care magazin ai fi cheltuit toti bani de pe card?U-MAN SHOP!
Ce faci de obicei cind te plictisesti? Ascult muzica si ma plictisesc si mai tare.
La ce ora mergi la culcare? 2-3-4?Dimineata.
Cine o sa raspunda prima/primul la leapsa asta?Ana(Tiara).
Citi dintre cei carora le trimiti leapsha nu-ti vor raspunde?Dunno.
Care program tv nu pierzi niciodata ?Ba-l pierd.In gura presei.
Ultima persoana cu care ai luat masa la restaurant? Mama.
Ce asculti in momentul asta?10 years-Waking up.
Care e culoarea preferata? Rosu.
Mare sau lac? Acasa.
Cate tatuaje ai? N-am.
Ai ramas vreodata fara benzina la masina? N-am carnet.
Ce preferi pisica sau catel? Toto.Si pisica si catel.
Ce anotimp preferi, vara sau iarna?Primavara.
Esti solo? Oui.
Esti indragostita de cineva? Da.
Cit e ceasul? 22:20.

Copilaria noptii

Copilule cu ochii de pamant
De ce ti-a luat clipirea,
O doamna intr-un trist vesmant
Innegrindu-ti privirea?

De ce stau norii speriati
Ascunsi dupa raze,
De ploi plapande-s dezbracati
Acoperiti cu-ale cetii buze?

Se-mpreuneaza mii de umbre
Inlacrimeaza toamna trista,
Strangand taceri pe foile surde
Le-am strecurat prin a vietii panza.

Cerne noaptea stelele
Scutura peste copil,scutura lumina
Poleindu-i genele,
Facand durerea straina.

Valsul frunzelor

Cad frunzele speriate,
Toamna isi cara decorul,
Se trec triste,abandonate
Le-a uitat timpul si dorul.

Dar o frunza mai vioaie
Se tine prinsa de viata
Trece vant,trece si ploaie
Ea,ramane agatata.

A trecut peste durere,
A uscat clipele grele
Si-a-ncurcat visele-n zile,
A-nsirat iubiri pe-o ata.

De unde atata putere,
Intr-o simpla frunzulita?
Asteapta iarna-n tacere
Spera sa fie-ocolita.

Eu in mine

-Esti aici?

-Da,sunt.

-Mi-a fost dor sa vorbesc cu tine.

-Ultimul apus mi-a inundat rasaritul cu praf scaldat in intuneric,iar ingerii m-au uitat in coltul acela rece.

-Imi pare rau ca am tipat la tine,a fost un impuls necontrolat al vocii,nu am vrut sa te ranesc.

-Rascoleste putin prin prezentul asta mizerabil si zi-mi ce traiesc eu de fapt?

-Vad ca tot in panze negre cauti putina caldura,mereu.

-A inceput sa mi se para o normalitate banala faptul ca ei inca imi zgarie verbal sufletul,dar cat va mai dura si asta?

-Eu mereu ti-am ingrijit ranile si am alungat umbrele ce incercau sa iti imbrace privirea Si tot eu sfarseam ranita.

-Dar despre el ce-mi mai povestesti?

-El inca isi cauta locul,cand intr-o inima cand intr-alta.De cele mai multe ori jumatatea in care incerca sa adoarma se ofilea iar el parca tragea cu sufletul de timp sa-l mai lase o secunda.

-Acum doar parfumul norilor imi poate imbiba buzele cu un zambet scurt.
-Eu voi pleca acum,dar vreau ca atunci cand vom vorbi sa ma inviti la un pahar cu soapte timide pe o banca cu gust cald.

The Eye

Gand si suflet

Mi-am impletit mintea in atatea feluri pana am reusit sa o storc de anumite ganduri ce ma framanta destul de des.Eu cred ca si noaptea e trista uneori.Asa o simt acum;nu e acelasi intuneric bland ce umple golurile lipsite de lumina,e un intuneric aspru si dureros.Iar incep sa amestec gandurile cu ceata si dau de o franghie unde amintirile sunt prinse cu carlige iar eu pasesc pana dincolo de suflet.Dar el ce culoare o fi avand?As vrea sa-l deslipesc de mine intr-o seara si sa-l las sa se priveasca in oglinda si sa-mi spuna ce vede pentru ca eu nici macar nu-i simt prezenta in mine.Sta acolo si nu-mi zice nimic niciodata.El n-o fi vrand sa se plimbe prin soare?Nu e satul de singuratate?Pe el il doare prima oara cand eu stau sub o ploaie de cuvinte rele,si tot el se bucura primul cand eu merg cu picioarele goale pe iarba cruda.Cand sufletul se desparte de trup este ca si cand ai lasa un fluture fara pulbere pe aripi,iar timpul opreste secundele in loc pentru cel ce pierde.E atat de trist.Am sa incerc sa-i vorbesc ,iar atunci cand va vrea sa plece sa-mi spuna cine i-a spus sa plece si unde se va duce dupa.Sufletele nu se dau cu imprumut,iar sufletul meu va poposi intr-un alt trup si nu cred ca vreau asta.Pana atunci o sa am grija de el si nu-l voi lasa decat stropii de lumina sa-l atinga.

Cuib cu ganduri

M-am gandit sa-ti desenez
Pe ceru-ti innorat o stea,
In sclipiri vii sa ti-o pictez
Sa fie numai a ta.

Sa nu o certi niciodata
Sa o ierti de-ti va gresi,
Iar de-o vezi ingandurata
Ascultatorul ei sa fii.

Sa te plimbi nestingherit
Dimineata-n mintea-i dezbracata,
Usa gandului s-o inchizi
Sa o conduci spre somnul ce asteapta.

Precum ziua ce-n lumina se cuibareste,
La fel si noaptea-n negru se-adanceste
Cum ploaia far` de nori nu traieste,
Asa e ea,o stea ce te iubeste.

Mintea-mi tipa!

Precum o jungla unde doar cei ce se simt puternici si "mari" majoritatea elevilor pe care ii intalnesc se comporta ca niste animale lipsite de orice mustrare a constiintei si de bunul simt.Inghesuiti intr-o clasa care mai degraba aduce cu o camera dintr-un sanatoriu unde stresul si albul peretilor sar coarda in mintea noastra, eu impreuna cu colegii mei incercam sa ne indreptam atentia spre profesorul(profesoara) ce isi da sufletul incercand sa ne explice ceva de care noi oricum suntem satui.Intr-o scoala unde nu te poti face ascultat in niciun fel, unde nepasarea si nedreptatea isi fac de cap te poti numi student al unui colegiu.Colegiu cu numele, sau nici macar cu acela.Se spune ca anii de liceu ar trebui sa fie cei mai frumosi dar cum poti sa numesti tu ani frumosi cand inveti sa ai program de zi(adica sa stai la scoala ziua) si te trezesti invatand dupa amiaza, impreuna cu celelalte animale care nu cred ca au habar cate urechi au.Mai in gluma, mai in serios incerc sa vorbesc despre realitate, dar crede-ma ca realitatea e mult mai cruda si mi-ar trebui un intreg caiet sa povestesc o zi normala la scoala.Profesorii?Sunt satui de elevi!Majoritatea!Si pot sa nege ei cat vor vrea si sa afirme ca asta este pasiunea lor(predatul).Vin la scoala cu creierii zdruncinati si obositi, satui de liceu, de predat si de toate.Asta le este meseria, si prin asta isi castiga venitul, cu care fiecare incearca sa duca o viata modesta.Sunt profesori buni si profesori rai.Asta e concluzia pe care o trag;sau gresesc, sunt profesori care fac dinti albi doar de dragul salariului pe care o sa il ia si carora nu le mai pasa de nimic.Da!Sunt profesori care beau, si vin la scoala sa mai predea cate o lectie, doua.Si ei care sunt atat de slabi in fata unui pahar cu alcool EI au curaj sa ne faca tot noua observatii si sa ne jigneasca.Sau stai, astea nu sunt jigniri, sunt doar simple constatari.Sa trecem peste acest capitol care oricum mintea mea l-a epuizat de nenumarate ori si sa vorbim putin despre pauze.Pai pauza!S-a sunat.Imi rup gatul sa ies si eu afara un pic, bine vorba vine imi rup gatul ca abia ma tarasc pana la usa, si ce sa vad?Cireada de boi stau si te studiaza din cap pana in picioare si daca ceva nu le convine isi varsa toata voma cerebrala pe tine, si arunca cu cuvinte in tine sperand ca ei vor fi mai importanti.De ce nu se poate invata intr-o institutie de stat,intre niste oameni civilizati?De ce in jungla asta?Habar nu am.Mi-as dori sa iau un ciocan si sa merg in cancelarie, sa le bat cate un cui in cap, iar pe cuiul ala sa fie scrijilit fiecare lucru ce ma supara in acest loc plin cu oameni bolnavi psihic.

Soaptele din gand

Strangeam lacrimi in palme calde
Ca mai apoi sa le insir pe-o ata
Am tot colectionat sireaguri de smaralde
Dar cineva, mi le-a imprastiat prin viata.
Am ascuns in cutii grele de fier
Zboruri frante,clipe triste
Le-am inlantuit,departe de el
Sa nu ma mai doara cand,
In trecutu-mi se oglindeste.
Am strecurat picaturile rele
Din ploile reci ce-mi umezeau privirea
Razand am luat pe degete acuarele
Tremurand mi-am repictat amintirea.
Ma incuiam uneori,lipsita de soare
Numaram minute pe albul ce-mi dadea culoare
Negrul era doar intunericul meu cald
Acum e ascunzisul in care ma scald.

Vreau!

Vreau să primesc o pupă caldă pe frunte.:(

Tristul stins

Am cunoscut intr-un vis
Un batran ce astepta trist,
Ca timpul sa adoarma
Si tinea strans intr-o palma
Un toiag cu care
Isi facea carare
Spre calea somnului
Cauta melancolic drumul sfarsitului.

Mi-a povestit despre el
Cum s-a desprins de pe cer
Si a cazut cu o stea
L-au putut vedea
Doar batranul si noaptea.
Mi-a aratat in vis
Locul de el atins
Unde intunericul a fost stins
Iar tristul,in privire prins.

Anotimpurile canta orele in agonie
Batranul prinde fericiri in ganduri de hartie
Le arde ,le face scrum amarui
Le presara peste trupul timpului
Ranindu-l,el va pasi mai greu
Iar batranul va gandi mereu
Ca din cerul greu va mai cadea o stea
Pe care el se va prabusi adormind
Iar raul va fi din nou oprit.

Rani timpurii

Imi beau ceaiul trist de dimineata
Vad mii de oameni ce poarta masti,
Imi arunc clipirile in ceata
Si-mi usuc gandurile cu umbre reci.


Implor vantul sa-mi umple golurile
Cos petice vii timpului,
Pictez in agonie trairile
Schitez tremurand portretul sufletului.


Am uitat sa mai visez
Vise sprijinite pe realitate
Acum sunt franta si pansez,
Rani vii de mult uitate.

Sfarsit de vara

Piele cu miros de toamna
Frunze adunate-n palma,
Zambete arse de soare
Simtiri prinse de racoare,
Suflet cald,purtat de vant
Soapte adormite-n gand,
Vise reci,priviri pierdute
Sta doar cerul sa le-asculte.
Aripi ude-n ploi marunte
Zbor frant,tinut de secunde,
Trupul crud pe pamantul ud,
Doborat de-un timp prea crunt
Amintiri calde pastrate-n zadar,
Mi-e greu sa indulcesc raul cu zahar.
Mi-am inchis umbra-ntr-o cana
EL scrie pe fiecare pagina
Iar la sfarsit incheie amar:
A mai trecut o vara,
A mai murit un an.

Leapsa

Am primit leapsa de la Oana si trebuie sa spun 8 lucruri despre mine.Pai:
1.Sociabila
2.Schimbatoare
3.Timida
4.Vorbesc mult.
5.Mi-e frica de paianjeni.
6.Nu am incredere in mine.
7.Am gropite in obraji :D
8.Fara muzica nu pot sa traiesc.

Dau leapsa mai departe la Denisia , Tiara si Andreea .

Ciudata printre alti ciudati

Somnul noptii

Se vad pete de vara
Sterse cu lacrimi de toamna
Adunate-n scrum viu
Inviate prea tarziu
De pustiul stins
Intr-o cana cu iarna.
Se simte un frig amarui
Trimis prin gandul somnului
Iar clipiri de ochi caprui
Ingheata visele in mintea lui
Ramasa cu petala unei primaveri.
Se aud pescarusi zburand
Iar un val aduce bland,
Pe nisipul tremurand
O alga pierduta ,
Si o scoica trista
Plangand dupa marea ei.
Se vede in pragul noptii
Luna aruncand spre moarte
Secunde prinse de soapte
Iar stelele trimit spre toti
Picuri de lumina vie,
Priviri pline-n nostalgie
Pleoape grele sarutate,
De frigul ce ingheata
Zambete ascunse-n ceata
Ce imbratiseaza tot.

Gratii de lacrimi

E dezordine in mine
Fluturi tristi pierduti de roi
Si-au spalat aripile murdare
Iar mie,mi-au lasat numai noroi.
Ochi tristi,clipiri pierdute
Nu mai sta nimeni sa le asculte
A obosit si cerul,
Se scutura in ploi marunte
Ce cad plapand si sterg in calea lor
Secundele din calea viselor
SI ele se opresc si mor,
Mi-au inecat privirea in noapte
M-au invelit in zeci de soapte
El e singurul care mai poate
Sa-mi prinda mana usor
Sa-mi duca trupul in somnul viselor
Si doar c-un suflu dintr-o adiere
Sa-mi trezeasca toate fericirile,
Dar el nu-mi aude strigarea
L-a imbratisat uitarea,
Iar eu ma voi stinge prinsa
In inchisoarea din sufletul lui.

Somn inecat

E seara..
Inceput de toamna,sfarsit de vara
Eu am acelasi suflet mazgalit
Cu un creion cioplit
De aceeasi mana bolnava
Ce scrie pe aceeasi pagina
Patata cu lacrimi reci
Cuvinte seci si obosite
Satule sa tot fie privite
De aceiasi ochi tristi
Ce se ascund sub masti de sticla.

Trupul mi se odihneste
Ganduri,sufletul mi-l zapaceste
El tipa de durere
Si graveaza in tacere
Un ultim vers uitat
Pe lenjeria aceluiasi pat
Obosit sa-mi tot asculte
Frica si dorul
Picurate din norul
Ce-mi urmeaza visele
Le umezeste si ele mor
Respir greu,clipesc in gol
Am inchis ochii tremurand
E o alta seara in care adorm plangand.

Noapte buna

Te rog sa imi spui somn usor
De fiecare data cand adorm,
Caci somnul meu e rasturnat
Cu vise moarte e patat
Si-n lacrimi a fost inecat.

Te rog sa imi spui noapte buna
Caci altfel vestejita luna,
Va trimite lumini bolnave
Peste pleoapele-mi jilave
Si-mi va inchide somnu-n palme.

Te rog sa ma veghezi o noapte
Sa prinzi toata durerea-n soapte
Sa-mi mangai parul cu-o adiere
Sa faci din clipa amintire
Iar somnul meu o fericire.


Te rog sa faci un nod de vise
Din privirea-n care sunt prinse
Sa strecori timpul prin panze,
Sa-mi presari pe ele somn
Te rog,ajuta-ma sa adorm..

Ramas bun

Am ingenuncheat,
Palmele le-am imperecheat
Privesc in gol
Gandesc domol
Mi-e dor..
O raza de catifea
Incearca sa-mi incalzeasca pielea
Dar i-a luat puterea
El nu ma mai vrea..
Zambete false imi incununeaza mintea
Intr-un boboc de floare am strans frica
Il stropesc cu ura,
Il curat cu dezamagiri,
Ii vorbesc despre false iubiri.
Si-n clipa in care va inflori
O parte din mine va muri..
Tu n-ai sa stii,
Dar ai sa simti
O umbra rece cuprinsa de durere
Ce-ti va intuneca trupul in tacere
Iti va sorbi si ultimul strop de fericire
Vei fi gol,ramas doar cu-o amintire..
Am prins umbra-ntr-o sticulta
Am tras-o intr-o penita
Am scris un ultim vers pe coperta unui caietel
M-am semnat,m-am ridicat si am plecat,
Pamantul ma cheama la el.

Straina

Spune-mi tu cerule plapand
De ce iti versi durerea
In picuri reci peste pamant
Si-mi umezesti privirea?

De ce tu salcie batrana
Iti cobori pletele bland
Si doar privindu-te pe tine
Imi hranesc sufletul flamand?

Spune-mi tu mare albastra
De ce trimiti mereu la mal
O scoica vie,una moarta
Si alge purtate de-un val?

De ce tu iarba vestejita
Ti-ai dat si ultima suflare?
Va plange toamna peste tine
Cu picaturi reci,si amare.

Timp mort

Privirea ta imi zgarie gandurile,te rog nu ma mai privi,nici macar cu ochii mintii. Am strans mirosul tau in sticlute mici,usor transparente iar in fiecare dimineata las o adiere sa-mi scuture amintirile.Erai cald,aveai cel mai cald suflet,dar nu ai stiu sa-l pastrezi ,ti s-a impietrit cand ei au facut durerea pulbere si au suflat-o peste tine.Acum plangi dar lacrimile nu iti uda pielea,iti plange trupul inauntru cu lacrimi ce ard tot ce le sta in cale.Stau langa tine si imi doresc atat de mult sa te pot ajuta dar nu am cum.Si mie mi-au rupt o aripa ,si au uitat de mine..Tu esti singurul care isi mai aduce aminte din cand in cand.M-au lasat sa mor in camera aia rece si intunecata unde soarele isi arunca uneori cateva raze bolnave dar si ele se spargeau de geamuri.
-Tu nu poti sa te stingi atat de usor!Trebuie sa lupti!
El a inceput sa respire teama, s-a prabusit si s-a uscat devenind pamant pe un alt pamant mort.

Gust de fericire

Am inchis ochii plangandu-mi durerea

Am visat fluturi aducandu-mi lumina

Am privit soarele prin aripile lui

Am simtit frica imbratisandu-mi sufletul

Am presarat petale pe ranile lui

Am prins amintirile in palmele mele

Am suflat un zambet fericindu-l

Am fost rapita de stele

Am invatat sa imi traiesc visele

M-am gasit ratacita in somn

M-am trezit, si am pornit pe un alt drum.

Soarele-mi zambeste ii zambesc si eu ,

Picuri de lumina cad incet din cerul greu

Iarba imi mangaie sufletul secat

De lacrimi ce au curs,acum s-au terminat.

Simt cum fericirea isi face loc in mine

Doar prin sarut,atingere,si-o singura privire.

Exist

Ce sunt eu?
Dar tu ce esti?
Sunt o penita ce scrijeleste o ultima pata de cerneala pe un capat de foaie .
Sunt o firimitura de praf purtata de vant de pe un pamant pe altul.
Sunt o pietricica sfaramata care candva statea prinsa pe bratara lui.
Sunt oglinda ce te priveste dezgustata in diminetile reci.
Sunt un fir de iarba peste care treci nepasator .
Sunt aerul ce il respiri ,cu care uneori te ineci .
Sunt o scoica moarta dar de care isi mai aduce aminte marea uneori .
Sunt o alga ce te chinuie,si te gadila usor .
Sunt cea mai rece zi din toamna, ce-ti umple trupul cu fiori .
Sunt primul fulg de nea ce se topeste pe obrazul tau cald .
Sunt o simpla adolescenta cu mintea plina de vise .
Sunt umbra ce-ti va pata sufletul cu fericire.
O sa ma iubesti mereu,dar totul va fi in nestire.

Singura,doar eu

Eu si intunericul
sulfetul uscat si plansetul
durerea si gandul
frigul si mormantul
unde imi voi arunca
visele,si voi pastra
o singura suflare
o simpla alinare
pentru singuratatea
in care voi sta.

Picura lumina
din stele ce se scutura
pamantul amuteste
un traznet il surzeste
un inger cade
un vis se frange
din cerul ce plange
am primit durerea
am crescut cu ea
mi-a intunecat ziua
mi-a intristat noaptea
acum doar singuratatea
ma mai poate imbratisa.

Frig si doare

Mi-e frig .. ceva tot incearca sa inghete ceva in mine dar ce?Ce se intampla?Trag aer in piept,inchid ochii si ma invelesc in patura de fericire care aproape s-a rupt de tot.Am tot pus petice pe ea dar de fiecare data se toceau pana se rupeau de tot.Acum sunt gauri prin care intra un aer rece care incearca sa ma sfarseasca.Nici caldura lui nu o mai simt pana si ea se face rece si doare.. Simtirile dinauntrul meu dau un impuls iar lacrimi imi pateaza obrajii mei reci facandu-ma sa tresar usor.Respir un aer greu,privesc in gol..nu ma mai gandesc la nimic.Sunt uscata si ma sufoc in aerul asta ce ma termina.Nici nu mai stiu de cand n-am mai simtit macar o adiere de fericire inundandu-mi narile.S-au adunat in mine atatea trairi netraite,atatea visuri neimplinite atatea sentimente ratacite care sunt prinse intr-un ciorchine ce incepe sa putrezeasca,eu renuntand sa le duc spre o realizare imposibila.Am trait rasaritul intr-un vis iar el mi-a colorat intunericul si i-am simtit aripile cuprinzandu-mi trupul. Cand a plecat mi-a luat si mie o aripa si e o durere sfasietoare.Mi-a secat izvorul cu lacrimi si aproape ca nu mai pot uda pamantul asta mort si rece de sub picioarele mele. Simt cum iau nastere muguri de gheata in venele mele,si o ceata alba..imi cuprinde pleoapele inchizandu-le usor..
-Daca o sa te intorci vreodata te rog, adu-mi o pana din lumina si o calimara cu caldura.

Sfarsitul ei...

Sunt o frunza, peste care toamna a adormit de mult,trupul mi s-a ofilit si nu mai am putere sa ma tin de bratul teiului ce inca incearca sa-mi pulseze viata prin vene.Stau timida asteptand ca raze de lumina sa se coboare pe trupul meu firav ,cu speranta ca vor putea sa-mi redea macar un pic din trecutul meu verde.Parca nici soarele nu mai are forta sa expire caldura spre pamant.Pe zi ce trece simt cum timpul zgarie pueril pe trupul meu firav,ca a mai trecut o zi,si-si noteaza pe un colt de foaie rupt din prezent cat timp voi mai sta prinsa de teiul meu.Deja simt iarna cum a inceput sa inghete in tei sentimente ce s-au scurs din restul frunzelor..dar ele nu mai sunt..s-au dus.Au cazut inainte ca timpul sa-si termine de cantat anotimpurile,altele s-au desprins singure,si unele s-au coborat acolo jos, pedepsite de vreme.Mi-e frica,nu vreau sa imi dea drumul de aici dar imi simt intunericul apropiindu-se.E frig aici sus,si picuri reci se preling pe corpul meu ingalbenit de durere.Dintr-o data am simtit o caldura ce mi-a redat pentru cateva secunde o bucatica din ce simteam candva..
-Spune-mi tu,frunzo de ce ma doare atat de tare?de vor doar sa ma raneasca?de ce mi-au luat-o?
Mi-a spart si ultmul glob cu viata ce ma mai tinea prinsa de teiul meu,si mi-a dat drumul,prabusindu-ma pe pamantul rece si ud.Am zacut cateva zile pe acea bucatica umeda de intuneric,trezita uneori de vantul ce incerca sa-mi ridice trupul de acolo.S-a mai dus un suflet,si corpul plapand i s-a facut unul cu natura.Simt doar ca si frunza noastra
o sa cada,dar nu o sa o las sa atinga pamantul..nu prea curand..

Cu el in ploaie

Stau in pat ratacita intr-un amalgam de ganduri incercand sa adorm.Dar nu pot caci mintea mi-e prea ocupata si somnul nu-si poate face culoar printre ganduri.E intuneric in camera dar afara se da o lupta pe cer in care norii produc scantei la lovirea sabiilor.Lumini puternice ce tin cat o clipire rup cerul in doua fiind urmate de un tipat asurzitor.Eu in camera nu vad decat aceiasi pereti albi ce ma privesc satui parca;nici mobila nu ma mai vrea,pare obosita si se vad urme de timp pe ea ce imi zambesc amar.Inchid pleoapele ,incerc sa adorm si-mi repet in gand:"nu te mai gandi la nimic" dar el imi vine mereu in minte.Vreau sa fiu mirosul pielii lui ,sa-i simt ceasul inimii cum isi grabeste bataile cu fiecare emotie ,vreau sa-l patrund in toate formele.Gandurile mele isi schimba locul in mintea mea precum firele de nisip purtate usor de vant pe plaja.Il simt atat de rece,si-mi baga suflari de gheata sub piele,inghetandu-mi sangele in vene de tristetea lui.."Te rog Doamne da-i putere sa treaca peste durere!".Ies afara in timp ce lacrimi reci cad de sus si iar imi astept ingerul in ploaie,pentru ca aici l-am lasat..fiecare picatura de apa imi sopteste ca el e aici,iar eu il voi astepta mereu..

Ascunsa de mine

Iar..a batut ceasu,si-a nceput un moment de liniste,tristete,melancolie..depresie chiar.Ma simt atat de mica si-mi doresc o camera goala cu un singur geam prin care sa se crape de ziua dimineata,doua foi si un creion.Pe una din foi o sa-mi desenez trairile de pana acum si pe cealalta foaie voi schita clipirile unor ochi innorati din care sta sa curga o ploaie amara.Dar cat o sa mai ploua din ei?Voi sta intr-unul din colturile camerei si-mi voi numara visele pana le voi rataci in ganduri.O sa-ncerc sa-mi revin asta trebuie sa fac.Ma doare tare spatele mi-au smuls aripa. .simt o picatura de sange cum curge pe piele ma doare!Un fulger frange pamantul in doua si geamul din fata mea tipa de durerea ce o simte .Imi prind capul intre maini ma strang in mine si inchid ochii.Stau asa cateva secunde pana aud ca cineva ma striga.Clipesc de cateva ori trag aer in piept si ascult..:
-Alex..te rog..ajuta-ma sa..zbor..te rog..
-Nu nu se poate asa ceva..nu e nimeni aici..sunt doar eu si gandurile mele,nu e nimeni!Am sa stau aici in camera asta pana toti ceilalti vor uita de mine si nu vor mai sti cine sunt sau cine am fost candva ,o sa ies un alt om o alta eu.Iar aud vocea aceia:
-Nu stiu cine esti..cum sa te ajut?:
-Doar tu ma poti ajuta!
-In 5 minute si-o cadere de geana, un trandafir de-un rosu sangeriu isi va pierde o petala pe un pamant insetat.O sa te duci acolo si o sa-i stingi setea cu o lacrima..doar atunci imi vor da drumul..de aici.Ma tin prins in fire uscate de iarba si ma doare ..ma doare..!
-Dar eu nu pot pleca de aici..nu acum m-am incuiat in mine pentru mult timp si cheia au ascuns-o, imi pare rau..nu te pot ajuta.
-Te implor simt cum se usuca fiecare picatura de viata din mine o sa ma ma ofilesc de tot.
-Iarta-ma mi-am promis ceva si o sa ma tin de promisiune pleaca lasa-ma in pace.
-Te rog!..
-Pleaca!Iesi din mine!Nu mai vreau sa mai aud pe nimeni!Lasa-ti-ma in pace!Lasa-ti-ma sa-mi alerg gandurile in liniste !
Nu s-a mai auzit nimic totul s-a facut alb in ochii mei, m-am prefacut in ceata si m-am coborat usor pe geam pana am devenit un aer greu.Cineva si-a adus aminte totusi de camera a spart usa si m-a respirat.De atunci traiesc intr-o alta camera,asezata-n el.Aici e trist si nimeni nu-l aude strigandu-si durerea.

Vis?

..Si dorm..visez...cad..-Alex!..-Alex!
M-am trezit speriata si cu inima batandu-mi rapid, iesita parca dintr-o alta lume,mai frumoasa,mai fericita,mai reala.Acolo unde am fost,oamenii aveau zambete de ceara ce se topeau la fiecare rasarit de soare si un fluture batea din aripi de doua ori si zambetele apareau din nou.Sau poate nu era o alta lume ,poate eram in sufletul meu intrata si priveam pe una din ferestrele de gheata,vazand lupta ce se da in el.Aproape nu-mi mai amintesc nimic,cred ca ar fi bine sa-mi revin din amestecatura asta de idei.Ploua..se aud picuri de apa cazand pe tavita din geam.Ma indrept spre geam,si-mi vad reflectia neclara,incetosata si-ncerc sa-mi disting trasaturile fetei.Dar de fapt ce vad?
-Tu din geam..spune-mi,cand ai zambit ultima oara cu adevarat?
..tacere..
-Zi-mi de cand nu ai mai ai simtit fericirea in aerul pe care il respiri?
Nici macar nu stiu daca am fost vreodata fericita,sau am fost..candva..dar atunci..eram fericita si daca soarele isi facea loc printre nori luminandu-mi ziua.Acum e intuneric,nu mai vad nimic..nimic nu-mi mai poate lumina macar un pic mintea si sufletul.Sau..mai e ceva dar e impropriu spus "ceva",de fapt e un cineva,e el;singurul care mai are un pai dintr-un chibrit cu licurici si doar scaparandu-l odata a si facut lumina-n mine.Dar cine e el?Crezi ca eu stiu?
-Spune-mi umbra reflectata printre picuri tu stii cine e el?Zi-mi si mie daca vei stii vreodata atat te rog!
Eu cred ca e un inger,unul prea ranit ca sa mai zboare si lipsit de putere,neputand sa scapere acel pai de chibrit.Daca o sa-l gasesc vreodata,o sa-l ingrijesc cu grija si varsandu-mi pulbere de pene peste el o sa-l fac bine.S-a oprit ploaia,razele de lumina isi fac loc printre stropi si chipul ce se relfecta in fata mea dispare.
-Unde esti?Unde ai disparut?Te rog..intoarce-te mai am multe sa-ti spun..

Prag spre fericire

-E vorba de fericire!Niciodata nu am gasit definitia perfecta a acestui cuvant.
-Fericire e si atunci cand zambesti,priveste florile,ele nu sunt altceva decat modul in care natura ne zambeste.
-Fericirea e peste tot!Tu doar nu vrei sa o vezi cu adevarat.Deschide ochii si uita-te in jur.
-I-am deschis.Nu vad decat tristete,oameni tristi,lacrimi triste varsate pentru nimicuri totul e atat de trist!
-E senin afara,asta ar trebui sa fie un motiv de fericire.Te rog..macar schiteaza-mi un zambet
-Sufletul tau e o poveste frumoasa dar trista din pacate.
-Am sa iti spun o..poveste:
"Cand ploua in suflet nu-i niciodata senin afara,iar cand e senin in suflet nu ploua afara niciodata."
E vorba de o ea.Ea e ca o zana o zana a umbrelor, a umbrelor vii este si sunet si culoare in acelasi timp.O sa ii spunem "Fericire".Ea raspundea sufletelor care se temeau de plansul norilor,ce apareau in palmele batatorite de timp ale cerului .Acestea nu vroiau decat sa se ascunda in aripa ei si sa nu cada la marginea noptii.O simteai hoinarind cand intr-un suflet cand intr-altul dar nu mereu isi aseza culcusul si-si incepea somnul lung.Dar ea nu putea dormi lung de cele mai multe ori fiind trezita de zmei de umbrele moarte.Lor o sa le spunem "Tristete".Toate aceste lucruri se petreceau intr-un castel de vise,construit in sufletele pamantenilor prea ocupati ca sa mai observe macar o urma din somnul zanei.Era o zi de primavara,inceput de mai sfarsit de aprilie.Era un cer vinetiu pe care nici lumina si nici surasul soarelui nu il puteau albastri.Doar norii stateau tristi acolo sus mai mai sa planga.Jos printre celelalte suflete pline de tot felul de simtiri ce se amestecau ambiguu se afla unul atat de trist de-ti venea sa rupi o bucata de soare sa-i redai o petala de fericire.Zana era singura care putea sa auda ce gandeste,sa vada ce el vede,si sa simta ce el simte.Ploua..stropii de ploaie par secunde,ploaia pare a construi drumul pe care pasii mei il strabat.Ploua! ploaia curge neincetat sfarsind prin inec in pamantul insetat;timpul zboara nepasator fara gand de intoarcere.Pe chipurile secundelor vad cum viata a mazgalit urme abstracte ce ascund adevaratul sens al fericirii.Ploua!Un fulger strident zdrobeste cerul,un vis se frange fara speranta in mintea-mi ravasita...se auzea in ecoul sufletului.Nu trebuia decat sa arunce o privire in centrul lui unde era o camera plina de oglinzi.Ea doar trebuia sa se priveasca in oglinda si indata sufletul se schimba incepand sa fie domnit de fericire.Dar nu,asta nu se putea termina atat de frumos.Zmeii au simtit ca zana se pregatea sa-si inceapa somnul in suflet si s-au repezit asupra lui, trupul in care sufletul traia reactionand cu o lacrima si inca una pana ce ochii se inundara.Ei ii placea ploaia;in ploaie nimeni nu isi dadea seama ca ea plange ca isi plange tristetea.
Zana trezita fiind, a modelat norii si a facut din ei sapun cu care a spalat cerul si a creat din nou un infinit albastru.Dar in suflet zmeii dansau spargand cristale pline cu ura si dezordine provocandu-i rani dureroase ce vor ramane mereu vii si deschise.E un suflet trist si nici macar cerul de un infinit profund nu ii schimba starea nici macar zana nu a putut sa il refaca e mult prea trist.Si plange,iar lacrimile il impedica sa mai vada stelele si nu e nimic mai trist decat tristetea unui om vesel.

Ploaie

Era un sfarsit de aprilie,cand stateam in gradina, pe iarba cruda de sub visinul fericit parca de explozia mugurilor in flori albe.Stateam cu capul sprijinit pe trunchiul insemnat cu bataturi ale timpului ,ce-mi pare ca seamana mai mult cu trupul unui batran trecut prin toate greutatile si toate bucuriile vietii ,ce statea acolo asteptandu-si sfarsitul.Era un cer de un albastru etern,si doar cativa nori se plimbau acolo sus cersind caldura soarelui,iar aici jos sunt eu,o adolescenta ce sta in umbra racoroasa a visinului.Nu stiu cum s-a intamplat,dar in scurt timp norii s-au prefacut in picuri coborand pe pamant si udandu-l.Eu tot acolo stateam pitita si priveam peisajul edenic ce-mi incanta privirea.Rochiile albe ale mugurilor s-au sifonat ,unele rupandu-se chiar.Picaturi de ploaie pareau mici boluri de cristal ce se spargeau de fiecare loc pe care cadeau.Era un miros placut,un miros de vara ce ma facea sa visez doar ce inchideam ochii.Pleoapele-mi sunt grele,grele ca si norii,si ochii sunt plini cu lacrimi.Era de ajuns sa deschid ochii si din ei incepea sa ploua.O ploaie de margaritare,sarate rupte parca din inima sufletului.Nu ma puteam gandi decat la el,la mirosul pielii lui,la zambetul lui ce-mi oprea si cea mai mica durere din mine si-mi facea clipele mai frumoase.Dar el nu mai e,nici macar nu stiu daca a fost vreodata ,dar inca il simt aici si stiu ca exista...exista in mine.S-au stins si stelele de mila lui , a cazut cu aripile smulse pe un pamant ce il adora candva.Acum stau si implor cerul,la un capat de curcubeu sa-mi dea ingerul inapoi.